Congregațiile reformate din Transilvania poartă până în zilele noastre influența Reformei Protestante, amprenta celor 500 de ani scurși. Așa cum evenimentele au fost consemnate de izvoarele scrise, la fel și patrimoniul mobil păstrează caracteristicile unor zone și perioade istorice. Expoziția de față încearcă să surprindă în esența ei diversitatea Bisericii Reformate din Ardeal, oferă o imagine de ansamblu, subliniind în același timp particularitățile locale (din scaunele secuiești, din orașe, din comitate), specificul fiecărei perioade.

Patrimoniul reformat n-ar exista însă fără patroni pioși, o parte importantă a bunurilor mobile și imobile ale parohiilor provenind din donațiile lor. În conduita patronilor, pe lângă pioșenie, încă de la început apare și dorința de reprezentare, această dualitate fiind o prezență constantă în viața congregațiilor. Patronajul bisericii era o normă impusă de așteptările societății, dar și o formă de pioșenie izvorâtă din convingerile personale.

Dotările liturgice ascunse în lăzile și dulapurile bisericești arată o dezvoltare specifică pentru fiecare zonă și perioadă în parte. Piesele expuse ne ajută să înțelegem evenimentele din trecut, sunt exemplele pioșeniei și dorinței de reprezentare a enoriașilor reformați.